Viața pentru românii din diaspora poate însemna, într-adevăr, oportunitatea unui trai mai bun, dar asta nu înseamnă că amintirile asociate cu țara natală se pot evapora peste noapte. Printre românii plecați în afară sunt Andreea și Cosmina, două tinere în vârstă de 22 de ani, care trăiesc la momentul actual în Olanda și Canada, dar cu toate acestea, dorul de casă, le împiedică să fie pe deplin fericite cu viața pe care o duc în străinătate.
„Întotdeauna am vrut să studiez în străinătate și să văd cum e”, menționează Andreea referitor la unul dintre motivele pentru care s-a mutat în Olanda. De fapt, este mai mult de atât: „Practic, în clasa a douăsprezecea, mi-am dat seama că mi-ar plăcea să studiez inteligența artificială.” Pe parcurs, a realizat că îi place și că se pricepe cu adevărat la asta, așa că voia să aprofundeze domeniul. „În România, nu exista nimic legat de asta, poate numai un curs la UBB, sau ceva de genul, dar nu ce mă interesa pe mine, full bachelor, așa că, din acest motiv, am decis să mă duc.”
Cosmina, în schimb, cu un soi de remușcare a vocii, spune următoarele: „Am părăsit România deoarece părinții mei au luat decizia de a ne muta în Canada cât încă eram la școală. În mare parte, această decizie a fost influențată de faptul că avem rude apropiate aici”, dar în mod special, a fost dorința părinților de a le oferi atât ei, cât și surorii sale, oportunități mai bune.
„Familia! Pur și simplu sunt super apropiată de familia mea, de verișoarele mele, nașii mei, mătușile, unchii. În fiecare weekend mă vedeam cu ei”. Andreea simte că fiecare zi care trece, indiferent de câte activități ar face, sau oricâte persoane noi ar cunoaște, tot nu este suficient pentru a compensa absența celor dragi, despre care știe că, indiferent de circumstanțe, o iubesc și o susțin necondiționat.”Acum, că sunt plecată, nu mai pot face ceea ce făceam noi, aceleași lucruri, sau să ne sincronizăm, cu distanța. Simt, cumva, că ratez anumite momente, ceea mă cam întristează. […] Ceea ce îmi mai lipsește este și mâncarea. Niciodată nu o să poți compara mâncarea din România cu orice altceva”, a mai adăugat aceasta.
Pe aceeași lungime de undă e și Cosmina, care împărtășește aceleași gânduri față de ce îi lipsește cel mai mult la România: „Cel mai mult îmi lipsește familia, prietenii din copilărie, locurile cunoscute, precum și copilăria.”
Este o zi obișnuită, care se desfășoară ca oricare alta pentru Andreea, până într-un moment în care dorul de casă o copleșește teribil. „Momentele care sunt mai complicate îmi declanșează dorul de casă, cum ar fi chestii pentru taxe legale, pentru a fi totul bine, sau medicină. Sunt nevoită să fac de una singură research. Mi-ar fi mult mai ușor acasă, din această perspectivă, deoarece m-aș fi putut baza pe ajutorul părinților mei. Până și în momentele în care mă simt rău, pur și simplu acasă o aveam pe mama, care în secunda următoare, mi-ar fi cumpărat tot ce era necesar pentru a mă face bine. Și nu în ultimul rând, mama este și un suport moral minunat pentru mine”.
„Dorul de casă mă cuprinde destul de des, dar mai ales în preajma sărbătorilor, sau atunci când simt un miros de mâncare care îmi amintește de preparatele tradiționale ale bunicii mele”, menționează Cosmina. Distanța nu este un impediment pentru a comunica cu cei de acasă. Andreea vorbește zilnic cu părinții și verișoarele ei: „Vorbim în fiecare zi, absolut în fiecare zi, în majoritatea dăților ajungând să vorbim undeva la oră, sau jumătate de oră, cu părinții mei”. Chiar dacă intervin și momente în care programul încărcat nu este de partea niciunora, recuperează pe parcurs și se țin la curent cu toate noutățile. „Cu verișoarele mele, vorbesc din două în două zile la telefon, iar prin mesaje constant. Cu mătușile și unchii mei, doar când revin acasă, ceea ce este trist, pentru că vin în țară din două în două luni, asta dacă nu sunt prinsă cu ceva în Olanda”.
Din cauza diferenței de fus orar, Cosminei îi este ceva mai greu să țină legătura cu cei de acasă așa cum ea și-ar dori. Cu prietenii reușește să comunice prin mesaje aproape zilnic, dar în schimb, cu familia, o face ceva mai rar, doar o dată pe săptămână, la telefon.
Un amestec de sentimente o învăluie pe Andreea când revine în țară, deoarece se instalează un sentiment de siguranță. „Orice s-ar întâmpla acasă grav, aș lăsa totul și m-aș duce. Acasă, toată lumea este super entuziasmată să mă vadă, își fac timp să se vadă cu mine, având în vedere că vin destul de rar”. Aceste interacțiuni cu cei dragi o determină să se simtă specială. „Întotdeauna se organizează cine în familie, pentru a reuși să-i văd pe toți cei dragi. Este un sentiment cu adevărat plăcut să petrec timp în compania lor”. Cu toate acestea, uneori, simte că ratează multe momente semnificative când nu este prin preajmă, întrucât viața de adult pe care și-o clădește este în Amsterdam. Primește invitații din partea apropiaților pentru anumite ieșiri, sau activități, dar este nevoită să le refuze din cauză că nu este în țară. „Fiind și la serviciu zilnic, nu reușesc să aflu toate noutățile de acasă”.
Nostalgia joacă un rol cât se poate de important când vine vorba de a reveni în țară, întrucât România este asemenea unei ferestre către trecut, care le permite românilor din diaspora să pășească într-un loc unde grijile dispar, unde petrec timp de calitate alături de cei dragi și vizitează cu emoție locurile copilăriei. Deși Cosmina nu a avut ocazia să se întoarcă acasă dConform graficului, românii revin în proporție destul de ridicată în România, o dată la câteva luni, sau, dacă acest lucru nu este posibil din cauza unor situații întâmpinate, se întorc măcar de sărbători. E un prilej potrivit de a se reuni și a petrece timp de calitate în compania celor dragi și de a se deconecta de la viața solicitantă din străinătate.es, de fiecare dată când se gândește la România, simte un sentiment puternic de nostalgie, precum și o dorință de a se reconecta cu oamenii de acasă.
Un Studiu privind diaspora românească, realizat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, arată că majoritatea celor din străinătate sunt stabiliți în state precum Italia și Spania, cu peste un milion de români fiecare. Chiar dacă SUA și Canada au comunități numeroase de români, sunt sub jumătate comparativ cu țările UE.
Sursă: Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conform graficului, românii revin în proporție destul de ridicată în România, o dată la câteva luni, sau, dacă acest lucru nu este posibil din cauza unor situații întâmpinate, se întorc măcar de sărbători. E un prilej potrivit de a se reuni și a petrece timp de calitate în compania celor dragi și de a se deconecta de la viața solicitantă din străinătate.Conform graficului, românii revin în proporție destul de ridicată în România, o dată la câteva luni, sau, dacă acest lucru nu este posibil din cauza unor situații întâmpinate, se întorc măcar de sărbători. E un prilej potrivit de a se reuni și a petrece timp de calitate în compania celor dragi și de a se deconecta de la viața solicitantă din străinătate.
Sursă foto: Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Un alt studiu realizat de același department oferă o analiză în detaliu în privința percepțiilor și a aspirațiilor românilor din diaspora. Una dintre concluziile studiului este că românii aflați în străinătate continuă să păstreze strânse relațiile cu cei de acasă, trimițând deseori bani către aceștia. S-ar întoarce acasă, fiind copleșiți de dorul de România, dar ar face asta numai dacă ar exista condiții favorabile privind locurile de muncă, salarii motivante, precum și o infrastructură pusă la punct. Există un interes față de conservarea limbii române în rândul copiilor născuți în străinătate, dar participarea la cursurile de limba română este destul de redusă. Cumva, românii din diaspora tind să fie prinși între două lumi: continuă să păstreze o legătură strânsă cu România, dar cu toate acestea, fac ce le stă în putere pentru a se integra și în noul cămin. Intervin adesea neplăceri cauzate de dificultățile de integrare, iar unii se confruntă cu discriminarea. Chiar dacă se văd la distanță, românii ar reveni în țară categoric pentru familie, dar și dacă ar exista oportunități de angajare stabile, care să le asigure traiul.
Andreea sugerează potențiale soluții pentru micșorarea distanței dintre românii din diaspora și țara natală: „Ar fi destul de util să existe un program, sau ceva în sensul acesta, prin care studenții românii din diaspora să beneficieze de reducere la biletele de avion. Sunt convinsă că s-ar întoarce în număr mai mare în România. Sau să se ofere un buget lunar, sau chiar anual, având un fond reîncărcabil, destinat acoperirii costurilor pentru avion”. Cosmina spune următoarele: „Comunitatea românească ar putea oferi diasporei sprijin la păstrarea tradițiilor prin organizarea unor evenimente culturale, cursuri de limba română și istorie pentru copiii care au fost născuți în diaspora. De asemenea, comunitatea ar putea ajuta prin sprijinirea familiilor care se întorc în țară, contribuind la adaptarea copiilor în școli și integrarea întregii familii în comunitățile locale”.
