Despre cum putem vindeca puțin câte puțin cicatricile pădurilor
„Pădurea nu va dispărea niciodată”, spune inginera Lia Leșan de la Ocolul Silvic Baia Mare. Totuși, dacă pădurea luptă din răsputeri să supraviețuiască, de ce oamenii continuă să o distrugă?
Defrișările pădurilor reprezintă un obstacol major, din punct de vedere al protecției mediului în România. Fie că vorbim de zona Boița, Sibiu, de Valea Dornei sau Munții Făgăraș, tăierea și exploatarea ilegală de lemn sunt probleme cu care România se confruntă de prea mulți ani.
Situația este îngrijorătoare. În contextul în care peste 11 milioane de copaci au fost retezați în ultimul deceniu, iar, anual, au loc aproximativ 1.2 milioane tăieri legale de arbori, la care se adaugă multiple tăieri ilegale, rata de împădurire la nivel național a fost de doar 0,3% din teritoriu în ultimii zece ani.
Zona Maramureșului nu este exclusă de pe lista neagră a defrișărilor. Conform profesorului universitar Ioan Bud, nu defrișările ilegale reprezintă problema majoră, ci paradoxal, cele legale: „Pe mine mă deranjează nu exploatările ilegale, cât exploatările legale. Pentru că vrei să faci ceva, le legalizezi. Razi un versant întreg.” Conform profesorului, zone de pădure precum Repedea, Poienile de sub Munte și Borșa au fost complet rase.
„Acum, noi declarăm că avem fond forestier mare, dar în realitate, nu este așa. Eu am întâlnit foarte multe perimetre cu zeci de hectare, cu câțiva copăcei, fond forestier”, susține acesta.
În anul 2020, conform unui raport realizat de Garda Forestieră Cluj, în Maramureș, au fost tăiați ilegal 101.296,9 mc de lemn. În urma centralizării datelor de Ministerul Mediului, s-a constatat că în acel an, Maramureșul s-a clasat pe locul întâi la defrișările de acest tip.
Au fost deschise, în primele șase luni ale anului 2020, 1100 dosare penale, dintre care 95%, mai exact 1052, au fost încheiate pentru cazuri de tăieri ilegale.
Conform unui reportaj Recorder, un caz problematic legat de exploatările ilegale de lemn a avut loc în Munții Maramureșului, lângă localitatea Poienile de sub Munte. Conform reportajului, 100.000 de metri cubi au fost furați din Munții Maramureșului. În 2020, s-au găsit 1000 de cioate provenite de la arbori tăiați în cantonul 10 Coșnea.
Din ianuarie 2024, s-au modificat reglementările Codului Silvic, legislația privind tăierea ilegală de lemn devenind mai aspră în comparație cu anul 2020. Câteva dintre noile reglementări prevăd următoarele: supravegherea video a drumurilor forestiere, cu scopul de a combate furtul de lemn; pedepsirea cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru falsificarea datelor informatice de natură silvică, micșorarea pragului pentru confiscarea mijloacele de transport în cazul transporturilor ilegale, de la 10 la 5 metri cubi etc. Conform activiștilor de mediu, însă, aceste noi reglementări nu protejează neapărat mai bine pădurile, deoarece nu propun o reformă clară a sistemului de combatere a exploatărilor ilegale.
Lucian Petru Goja, pasionat montaniard, a publicat diverse articole vizând turismul montan și a participat în diverse proiecte demarate de instituții publice și ONG-uri. În opinia sa, legislația în vigoare a adus o îmbunătățire minoră cu privire la tăierile ilegale de lemn, în comparație cu problemele cauzate: „Cu unu-două secole în urmă, existase o pădure de stejar din Mireșu Mare – Lucăcești, incluzând rezervația de stejar pedunculat (specie de stejar ale cărui ghinde sunt prinse de ramuri prin codițe lungi) Bavna, de azi- Fersig, Satulung – Pădurea Stejaru Șomcuta Mare – Pădurea Lăpușel-Coltău-Șesu Băii-Ocoliș-Groși-Baia Sprie – Șindresti, până în flancul geografic drept al r. Cavnic-zona Lăschia-Cetățele; azi sunt insule.”
Deși problema defrișărilor nu a fost complet eradicată în Maramureș, se poate observa, în ultima vreme, că totuși, lucrurile se îndreaptă, cu pași mici, spre mai bine.
„Au fost zone fierbinți, în Maramureș, pe Borșa, în vestul sălbatic, dar s-au încheiat perioadele acelea. Au fost și acum se tot povestește că se taie versanți întregi, nu se mai taie”, susține Lia Leșan.
În anul 2023, în urma planului de acțiune „Scutul Pădurii”, autoritățile maramureșene s-au mobilizat mai bine decât în anii anteriori, fiind realizate 782 de controale privind transportul și exploatarea materialelor lemnoase. În urma acestor controale, au fost întocmite 636 de dosare penale privind infracțiuni silvice, iar 54 de persoane au fost trimise în judecată. Totodată, conform unui raport IPJ Maramureș, au fost aplicate 450 de sancțiuni contravenționale, fiind confiscată o cantitate de 2.743,91 metri cubi material lemnos.
Cu toate acestea, conform lui Petru Goja, autoritățile nu reușesc să facă suficient pentru protejarea pădurilor, majoritatea celor angajați în instituțiile bugetare sau administrația publică nu sunt profesioniști: „infractorii dovediți sunt pedepsiți modic sau de ochii lumii, adesea decizia e închisoare cu suspendare, NUP (Neînceperea Urmăririi Penale) sau prescrierea faptelor.”
În comparație cu alte zone din Maramureș, pădurile de lângă Baia Mare sunt bine protejate din punct de vedere al furtului de lemn, conform celor de la Ocolul Silvic Baia Mare.
„În primul rând, sunt bariere aproape pe toate drumurile forestiere și multe dintre ele au și camere de supraveghere. Fiind pădurea în jurul orașului, nicio mașină cu lemn nu poate să iasă din pădure fără să tranziteze orașul. Deci, oricine poate să anunțe. Și atunci, cei care exploatează lemn […] nu pot să meargă fără documente sau fără să taie lemnul legal.”
Astfel, singurele daune privind furtul de lemn în această zonă sunt cauzate de populația mai limitată economic, care locuiește la marginea pădurilor și care fură lemn în perioada iernii, cu scopul de a se încălzi: „Asta înseamnă, la o suprafață cât avem noi, de 10.000 de hectare, în jur de 10-15 metri cub pe an. Aia e foarte, foarte puțin.”
Alte probleme
În afara problemei majore de mediu cu care se confruntă în general pădurile din România, și anume exploatarea ilegală a lemnului, există și alte probleme, la nivel micro, mai puțin discutate, dar care necesită, totuși, atenție.
O problemă în acest sens este cea legată de depozitarea deșeurilor în pădure. Lia Leșan susține că, deși s-au făcut eforturi pentru a fi evitată această problemă, eforturi precum amenajarea de locuri speciale pentru picnic, amplasarea de cuburi metalice pentru depozitarea gunoiului și de panouri cu anunțuri în acest sens, plasarea deșeurilor în zonele forestiere rămâne în continuare o problemă pentru pădurari: „Noi, ca națiune, cred că mai avem de învățat mult din punctul ăsta de vedere. Plus, mai sunt cei care merg și își depozitează gunoiul, n-au unde să scape de o mașină de moloz și astfel, îl duc în pădure. Și televizoare, frigidere, de toate; găsim tot felul.”
Amplasarea reziduurilor în pădure constituie o contravenție și se sancționează în funcție de natura și gravitatea faptei, cu amenzi între 1000 și 2000 de lei, conform legii 171/2010. În cazul în care depozitarea deșeurilor periclitează vegetația forestieră, acest act poate fi considerat infracțiune și sancționat cu închisoare de la șase luni la trei ani sau amendă penală (articolul 140 din Codul Silvic). Cu toate acestea, prevederile privind depozitarea gunoaielor în păduri rămân, de cele mai multe ori, nerespectate : „trebuie aplicate și măsuri financiare, de sancționare, până la urmă, pentru cei care nu știu să facă curat în urma lor. Există amenzi, dar nu-i vede nimeni”, susține Lia Leșan.
O altă problemă mai puțin discutată, dar care afectează pădurile din zona orașului Baia Mare este circularea cu ATV-uri în zonele forestiere. „Ce influențează negativ ecosistemul forestier sunt ATV-urile, care ocolesc cu ușurință barierele instalate pe drumurile forestiere și asta, într-adevăr, afectează și solul, pentru că au putere, merg, derapează, strică liniștea pădurii. În perioade de înmulțire a căpriorului sau a mistrețului, deranjează auditiv”, susține Lia Leșan.
Conform Codului Silvic, accesul cu motociclete, mopede, ATV-uri sau alte autovehicule este interzis, excepție făcând doar activități sportive sau turistice organizate și numai cu acordul proprietarului/administratorului pădurii. Cu toate că este specificată clar în legislație interzicerea accesului cu autovehicule, această regulă este adesea încălcată, făptașii fiind aproape imposibil de prins. Cu câteva săptămâni în urmă, a avut loc un incident de acest fel într-una din zonele forestiere de lângă Baia Mare. Unul dintre angajații Ocolului Silvic s-a întâlnit prin pădure cu un grup de ATV-iști cehi. Acesta i-a oprit pe tineri și le-a explicat regulile privind accesul cu ATV-ul. După ceea ce a părut o înțelegere amiabilă a situației, angajatul și-a văzut de drum. Odată întors cu spatele, însă, grupul de cehi a pornit mai departe spre pădure, fără să țină cont de problemele pe care le cauzează pădurii mersul cu autovehiculul: „…după ce am trecut mai în față, i-am văzut în oglindă cum urcau în pădure. Pe jos nu pot să-i ajung. Am făcut tracțiuni cu poliția, cu jandarmeria montană, dar nu poți. Pădurea n-are gard. Are bariere pe drumuri, care se pot ocoli. Cu ATV-ul și cu motocicletele, foarte ușor se ocolesc.”
Ce facem ca să fie mai bine?
Ocolul Silvic organizează anual, alături de organizația Rotary Baia Mare, diverse campanii de conștientizare în rândul elevilor băimăreni; fie că este vorba de plantarea de puieți sau colectarea de deșeuri menajere din zonele forestiere băimărene, activitățile au ca scop sensibilizarea și informarea tinerilor cu privire la importanța naturii și nevoia de protecție a acesteia. „Avem în fiecare an parteneriate cu școli, licee, cu organizația Rotary, în care efectiv vin copilași care nu au pus niciodată mâna pe sapă și plantează câte un puieț, sau câți reușesc. Sau am avut campanii de ecologizare, efectiv, cu saci, mănuși, mergeam pe văi întregi și se strângeau gunoaie.”
Un alt proiect important din punct de vedere silvic este tratarea castanilor. Baia Mare este cunoscută pentru castanele comestibile. În jurul anilor 2007-2008, castanii din zonă au fost infestați de așa-zisul „cancer al castanilor”. Această boală este cauzată de Cryphonectria parasitica, o ciupercă de orgine asiatică, depistată pentru prima dată în spațiul european în Italia, odată cu lemnul important din SUA. Boala provocată de această ciupercă se manifestă prin apariția de ulcerații la nivelul trunchiului, respectiv ramurilor castanilor. Acestea blochează canalele prin care circulă seva, castanul nu se mai poate hrăni, iar acest fapt conduce la uscarea copacului. Pentru a combate uscarea castanilor, membrii Ocolului Silvic, în colaborare cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov, au început un proiect de tratare a castanilor. Inițial s-a făcut o monitorizare, în baza căreia s-a constat că rata de uscare a castanilor a fost de 85%, în perioada 2007-2008. În urma acestor date, s-a început tratamentul. Acesta constă în injectarea cu niște șușe tipovirulente ca să distrugă ciuperca parazită. „Vaccinul acesta este inoculat, efectiv se dă o gaură în arbore și se injectează cu o seringă. Un vaccin, spunem noi, un virus care să atace ciuperca. Care virus se transmite prin hifele ciupercii, pe sub pământ, și la exemplarele din jur. Deci tratezi un arbore, te-ai asigurat că ai tratat mai mult din zona respectivă.”, explică Lia Leșan. Tratamentul s-a dovedit a fi benefic arborilor, iar în ultimii ani, rata de uscare a scăzut la 65%. Tratamentul este efectuat și în prezent, având ca scop final eradicarea completă a ciupercii.
Pe lângă tratarea castanilor și organizarea campaniilor de conștientizare, Ocolul Silvic se ocupă anual de plantarea puieților în zonele de pădure de lângă oraș. În funcție de stația forestieră, se plantează diferite specii de arbori: în zonele cu altitudini mai joase, cuprinse între 200 și 400 de metri, se plantează gorun, în combinație cu alte specii, precum paltin de munte și frasin. La altitudini mai înalte, se plantează brad, molid și larice. Zonele cu altitudine medie sunt cele de amestecuri fago-rășinoase.
În campania de împădurire din 2025, s-a plantat jumătate de hectar, pe o suprafață pe care s-a recoltat lemnul. O parte din această suprafață a fost regenerată, iar o parte este regenerată în prezent. Folosind schema de plantare de doi metri pe unul, s-au plantat 2500 de puieți, pe 5000 de metri pătrați: gorun ( 50%), frasin (30%) și paltin de munte (20%). „Pe Valea Băiței e șantierul, accesul e destul de dificil. Am avut parte de toate anotimpurile, de dimineață ne-a nins, apoi ne-a plouat, apoi a ieșit soarele, apoi ne-a bătut vântul, am avut de toate”, a susținut Lia Leșan.
Conform legislației în vigoare, campaniile de împădurire din această zonă au loc doar primăvara, între 15 martie și 15 aprilie. „Teoretic, ar fi cel mai bine să se planteze în mustul zăpezii, atunci ai asigurată și umiditatea din sol, dar totuși să nu înghețe. Cum în ultimii ani nu am prea avut zăpadă, înainte de a intra puieții în vegetație, trebuie puși în pământ.”
În zona forestieră de lângă Baia Mare, sunt plantați aproximativ 40.000 de puieți „pe care îi producem în pepinierele proprii” , susține inginera.
La fel de importantă precum acțiunile fizice de protejare a pădurilor este și informarea și conștientizarea problemelor de mediu existente. Aceasta este și misiunea ONG-ului GoGreen Resources, care oferă articole care prezintă informații valoroase cu privire la problemele de mediu din zona Baia Mare, inclusiv cea a pădurilor.
Cu toate acestea, lupta pentru protejarea pădurilor este una lungă, cicatricile lăsate de defrișările masive se resimt puternic. Lucian Petru Goja susține că tăierile de lemn au produs schimbări majore din punct de vedere al biodiversității: „În urma cu 4-5 decenii, pe traseele peribăimărene, întâlneam iepuri sălbatici, cervide (căprioare/căpriori, cerbi/ciute) și mistreți, aceștia fiind decimați, după 2022, de pesta porcină africană.”
Lupta pentru protejarea pădurilor este esențială. Conform articolului „Pădurile nimănui”, scris de profesorul Ioan Bud, defrişările în masă produc alunecări de teren, viituri pe cursurile de apă din proximitatea zonelor defrișate, afectarea biodiversității, distrugerea habitatelor animalelor etc. Totodată, Petru Goja confirmă că impactul tăierilor masive de lemn este unul distructiv. Acestea conduc la eroziuni care formează culoare „pe care se propagă, vijelii, care rad alte suprafețe cu arborete.”
În viziunea profesorului Ioan Bud, un lucru important pe care îl putem face pentru a ajuta la vindecarea naturii este „să nu fim proști. Ca să fim conștienți de ceea ce ni se întâmplă, ca să înțelegem ce înseamnă dezvoltare, va trebui să ne aplecăm asupra acestor chestii, să le înțelegem și să acționăm în consecință. Altfel, vom fi victime și ne vom tot plânge și vom tot cânta, săracă țară bogată.”
