Doamna Ștefania are un surâs care te face s-o privești necontenit. Trecerea timpului nu și-a lăsat amprenta pe chipul ei. A rămas puțin uimită de faptul că am venit. Zice că nu e gătită pentru întâlnirea cu mine. Stă cu vacile în livada de lângă casă. Clopotele grele de la gâtul lor sună ușor în …

Continue reading “Fefeleaga, dincolo de nuvela lui Agârbiceanu”