Copiilor le place să deseneze floricele și căsuțe în fața blocului, nu există bancă de generală sau liceu pe care să nu fie o inimioară, o steluță, două litere cu un plus între ele, urmate de semnul egal și de cuvântul iubire. Să fie aceasta modalitatea prin care oamenii exprimă ceea ce simt sau transmit un mesaj, e o nevoie de afirmare? E felul în care încearcă să se ghemuiască cu orice preț într-un buzunar al istoriei? Nu e la fel și cu cei care fac graffiti?
Între frumos și scandalos
Dacă întrebăm pe stradă „Ce părere aveți despre graffiti?” răspunsurile vor conține sau cuvintele „vandalism”, „scandalos”, „prostie”, sau cuvintele „mișto” și „artă”. Între sensul din dicționar (inscripții zgâriate pe pereți) și desenele mari, cu o estetică îngrijită, plutesc, undeva deasupra limitei bunului simț, acele desene cu un pumn din care iese degetul mijlociu. Să nu uităm scrijeliturile obscene! Dacă mergem prin Cluj, luând un autobuz direcția Memorandumului-Piața Mărăști și ne uităm atenți pe geam, vedem un mesaj: „Mai bine să te pierzi în pădure decât fără pădure”, cu încă vreo doi-trei copăcei în jur. Așadar, printre invazia de cuvinte fără mesaj și fără formă sunt și câteva gânduri inspirate. „O manifestare grafică, în mare parte în spațiul urban, graffiti fiind în preponderență o abordare a caligrafiei. Deformată sau formată. Acuma, grafitti-ul, având o istorie deja încetățenită și formată în Occident, vine ca un lucru nou în Europa Estică. Se naște dintr-o zonă obscură a găștilor și a vieții rău famate și, cu timpul, ajunge să fie văzut ca o manifestare artistică. Deci este o manifestare artistică, dar încă în zona subculturii”, declară Claudiu Cândea, conferențiar doctor la Universitatea de Arte și Design din Cluj.
Îmi plac, dar nu toate
Că au văzut că se practică și în alte țări, că au trecut printr-o parcare și au văzut desene care le-au plăcut, nu contează, important e că oamenii au început să le accepte. În fond, la fel a fost și cu muzica rap. A fost mai greu la început, căci oamenilor le-a fost frică de noutate. Apoi s-au obișnuit. Și din moment ce creatorii lor poartă pantaloni largi și fullcap, de ce să îi acceptăm numai pe unii și pe alții nu? Kardos Atilla e un bărbat de 45 de ani, din Cluj, care uneori își citește ziarul în părculețul din apropierea podului din Marăști. Lui îi plac graffiti-urile. Zice că unele de sub pod sunt chiar extraordinare. Însă nu suportă ideea mâzgăliturilor. Zice că nu numai el crede asta, că mai sunt și alții. Flaviu Roua, un graffer din Timișoara, a început să facă graffiti la 12 ani, cu markerul, pe coșul de gunoi, ca să vadă lumea că el e micul Picasso. Apoi, a început să iubească ceea ce face. „Oamenii nu acceptă ce se întâmplă, pentru că nu înteleg. Este ceva normal să respingi ceea ce nu știi.“, spune el. Crede, totuși, că ar exista o salvare: „Ar trebui să facem o campanie sau un film dublat în română a versiunii Style Wars, care să fie pus într-o piață, pe un ecran mare. O proiecție, la sfârșit urmată de câțiva tineri care să deseneze sub lumina reflectoarelor, ca să priceapă și bătrâna de la colț.”. În frumusețea desenelor de pe ziduri crede și Paul Mureșan, un artist stradal din Cluj: „Graffiti-ul pentru mine reprezintă cea mai mișto modalitate de a-mi exprima sentimentele, trăirile și, la urma urmei, perspectiva mea asupra vieții. Pe un artist poa’ să-l inspire orice: muzica, oamenii, sentimentele lui. Eu îmi iau inspirația din ce simt, din ce mesaj vreau să transmit, e o combinație perfectă. Mă inspiră orice, de la dubstep la reggae sau la jazz, îmi caut un vibe pozitiv ca să încerc eu să mă simt bine.” Una dintre experiențele lui preferate e o zi de 8 martie, când nu i-a păsat ce se va întâmpla cu el. Și-a luat uneltele necesare și s-a dus în Parcul Rozelor din Cluj, unde a desenat flori pentru femeile care vor trece prin zonă.
Atunci, să le arătăm oamenilor!
În ianuarie 2013, Emil Boc declara pentru City News: “Recunoaștem valoarea lucrărilor artistice de stradă și încurajăm dezvoltarea acestora, la fel cum sprijinim inițiativele de valoare din domeniile fotografiei, muzicii și a sporturilor de stradă. În cazul în care arta stradală se delimitează clar de vandalism sau astfel de abuzuri, artiștii urbani au sprijinul nostru pentru a se dezvolta creativ în Cluj-Napoca”. Așa se și cuvine pentru Cluj – Capitala Europeană a Tineretului din acest an. În acest sens, s-a lansat prioectul CLUJ NEVER SLEEPS, iar unul din evenimentele din cadrul acestui proiect este CETĂȚUIA GRAFITTI JAM, un concurs de graffiti și street art.
Un alt proiect este City of energy, care există în România din 2011 și prin care, în orașe precum București, Timișoara sau Constanța, artiștii urbani (skateri, rolleri, cântăreți, grafferi) aduc oamenilor culoare. Cu toate acestea, sunt oameni care nu cred în „îmblânzirea grafferilor”. „Aceste proiecte, care au anumite reguli, îi împiedică pe artiști să se exprime liberi. Nu asta înseamnă graffiti, asta doar îi înlătură farmecul”, declară Pap Robert, în vârstă de 22 de ani.
Declarația tânărului este întărită și se spusele lui Claudiu Cândea: „Dacă vorbim despre grafitti, aici avem si tagging, ăsta e cel mai bun exemplu, astea există ca manifestare ilegală. Ele, în momentul în care sunt legalizate, își pierd interesul. Probabil si graffiti-urile, dacă nu își respectă ideea de bombardare, mesajul dintre părți, războiul, nu o să mai existe. Și, ca și orice artă stradală, în momentul în care devine instituționalizată, devine cumva socializată, își pierde foarte mult din putere. Asta s-a întâmplat și în Occident, când Space Invaders, Obey sau alți artiști stradali s-au apucat să expună în galerii: credibilitatea lor a scăzut, pentru că nu mai există prospețime.”
La orizontul speranțelor unora și spre dezamăgirea altora încep să se contureze zone special amenajate pentru graffiti, se vor organiza festivaluri și proiecte, astfel încât oamenii de orice fel să înțeleagă fenomenul. Și, poate, până la urmă, pe oameni nu i-ar deranja atât de tare că scrie ceva pe perete dacă acolo ar fi niște mesaje frumoase, care să le facă ziua mai bună. Adică, poți învinui pe cineva pentru șotronul de pe trotuar?
